Istorie si Cultura

Statiunea Mamaia

Mamaia, la nord de actuala statiune, era initial un satuc dobrogean costier tipic, cu pescari greci si lipoveni, oieri romani si crescatori de cai tatari, denumirea provenind de la un proprietar tatar al locului din vremea stapanirii turcesti, pe nume Mamai. Amplasamentul actual al Mamaiei era neconstruit pana in 1906, cand apar primele cabine de lemn reunite sub doua Pavilioane, terminate cu cate un foisor, si o punte care inainta in mare. Inaugurarea primelor constructii a avut loc pe 22 august 1906, acestea fiind amenajate dupa planurile arhitectului peisagist E. Recont, in urma extinderii portului catre plajele existente din sudul Constantei si a mutarii "bailor de mare" spre nord, respectiv in actuala Mamaia. Pentru a inlesni accesul turistilor catre Mamaia (mai precis spre ceea ce este acum zona Cazinoului din Mamaia), intre gara Constanta si statiune se monteaza o linie de cale ferata pe traseul ocupat astazi se afla Bulevardul Mamaia. Aceasta cale ferata a disparut prin anii 1960. Aceste prime constructii au reprezentat centrul activitatilor turistice din statiune pana la disparitia lor intr-un incendiu in 1920. Imediat dupa incheierea Primului Razboi Mondial, statiunea se dezvolta si incepe amenajarea ei, odata cu construirea rezidentei de vara a familiei regale, in actualul Club Castel. In anul 1935 se construieste Cazinoul iar in anul 1934 apare primul hotel, de fapt o vila mare. Primul hotel in adevaratul sens, a fost Rex (1936), dar abia in 1957 incep sa apara si hotelurile-bloc, primele fiind hotelul Parc si cel numit atunci Bucuresti (actual IAKI), care si astazi reprezinta doua dintre hotelurile mai inalte ale Mamaiei. in perioada comunista, la Mamaia s-au realizat o serie de constructii fara un plan de urbanizare, pentru a putea fi suportat valul de turisti atrasi de nisipul fin. Dezvoltarea statiunii a fost in doua etape : intre 1959-1965 s-a dezvoltat partea sudica, iar partea nordica a fost ridicata in mare parte in timpul lui Ceausescu, adica intre 1982-1985. in aceasta perioada, Mamaia a devenit un adevarat „aspirator de valuta”, atragand nu numai turistii romani sau din celelalte tari comuniste, dar si un mare numar de „oaspeti” din „tarile imperialiste”, adesea opozanti ai guvernelor apusene si membri sau alegatori ai partidelor comuniste de acolo, bucurosi sa-si cheltuiasca banii de vacanta intr-o „tara socialista” ale carei preturi erau, pentru ei, foarte ieftine. Unul dintre cei mai adesea prezenti pe litoralul romanesc dintre acesti „oaspeti de onoare” straini a fost secretarul general al puternicului (atunci) Partid comunist din Franta : Georges Marchais. Dupa 1989, Mamaia a fost in buna parte „uitata” de acesti straini, devenind in schimb o destinatie cu atat mai aglomerata de turistii romani, cu cat „biletele de vacanta” au disparut, oricine are destui bani putand veni liber in statiune. in anii 2000, aglomeratia si chiar promiscuitatea erau atat de mari, incat municipiul Constanta a infiinţat o statie de taxare la intrarea in statiune, dar neavand temei legal, ideea a fost abandonata.