Cazare Voronet Bucovina, oferte sejur vacante, cazare, masa traditionala

Cazare Voronet

Cazare Voronet Bucovina, oferte sejur cazare, masa mic dejun, dejun sau pensiune completa, vacante in Voronet Bucovina.

Voronet este curnoscuta datorita Manastiri Voronet supranumita „Capela Sixtina a Estului”, este un complex monahal medieval construit in anul 1488, astazi cartier al orasului Gura Humorului.

Manastirea Voronet

Inca de pe timpul domniei lui Stefan cel Mare, dar mai ales dupa 1488, manastirea devine un important centru de credinta si cultura din Moldova medievala. Se considera ca aparitia monahului Daniil la Voronet dupa o perioada de sedere la Manastirea Putna si de sihastrie a dat nu numai un impuls vietii monahale din acest lacas dar a si imprimat un nivel de viata duhovniceasca deosebit de inalta.

Stefan cel Mare a fost cel ce a daruit manastirii pe langa o serie de mosii si mai multe carti, cel mai relevant exemplu fiind Tetraevanghelul din 1490, dar si vesminte si odoare bisericesti. Acest lucru a fost practicat si de urmasii sai la domnie, Bogdan al III-lea, Petru Rares si Alexandru Lapusneanu care daruiesc sau confirma anumite donatii catre manastire. Deseori aceste donatii se faceau cu ocazia praznuirii hramului manastirii, cat si la alte sarbatori religioase.

Astfel, la 27 martie 1598, la hramul Sfantului Marelui Mucenic Gheorghe, Ieremia Movila daruieste „1 bute sacara, 1 bute slad, 1 poloboc vin, 1 poloboc stridie, 3 camene pietre ciara, 6 taleri de chieltuiala, 3 zloti la tamaie ”, ca la 3 aprilie 1602 acelasi voievod sa vina cu daruri cu ocazia aceleiasi sarbatori.

La 21 aprilie 1614 intocmeste „catastif de praznic ce au dat si miluit …. sfintei sale manastiri a Voronetului” stefan Tomsa voievod, care vine cu aceeasi ofranda.

Constantin Mavrocordat da manastirii Voronet, la 7 noiembrie 1733, „din vama mare cite 2 oca de untdelemn si cite 8 dramuri tamae pe luna ca sa fie pentru luminarea inaintea sfintelor icoane”. in pomelnicul manastirii sunt inscrisi spre pomenire boieri cu cele mai inalte ranguri, cu membrii familiilor lor, ceea ce arata importanta manastirii ca fiind unul dintre cele mai importante lacasuri de cult ale Moldovei pe parcursul secolelor XV-XVIII.

Dupa anul 1774, cind are loc anexarea teritoriului amplasat in N-V Moldovei (Bucovina) de catre Imperiul Habsburgic, are loc o diminuare traptata a privilegiilor si drepturilor de care se bucurau odinioara bisericile si manastirile ortodoxe, lucru ce a dus la o serie de nemultumiri, astfel pe 13 noiembrie 1782, egumenii de la sapte manastiri, printre care si Inochentie al Voronetului se intrunesc pentru a alege doi delegati ce urmau sa prezinte cererile lor imparatului Iosif al II-lea, pentru recunoasterea vechilor privilegii, aceleasi cerinte fiind inaintate si episcopiei ortodoxe din Cernauti; in cele din urma la cerinte s-a raspuns printr-un compromis ce prevedea desfiintarea schiturilor si reducerea numarului de calugari. A fost creat un fond bisericesc ce a avut drept scop controlul veniturilor bisericilor si manastirilor si au fost secularizate mosiile manastirilor, Voronetul nefacand exceptie in acest caz.

Dupa 1785, biserica Sf. Gheorghe a Manastirii Voronet a ramas sa activeze ca biserica parohiala pana in 1991 si o mare parte din relicvele manastirii au fost transferate la manastirile Teodoreni, Sucevita, Putna. Dupa 1918, biserica fostei manastiri Voronet a fost declarata de statul roman drept monument istoric.

Acest statut il are pina in prezent. in perioada socialista aici s-au efectuat o serie de sapaturi arheologice dar si restaurari ce au fos apreciate contradictoriu.

Prin decizia nr.1 din 14 martie 1991, semnata de i.P.S. Pimen, Arhiepiscop al Sucevei si Radautilor, pe baza adresei Cancelariei Sfintului Sinod al Bisericii Ortodoxe romane nr. 5373, acelasi an, Manastirea Voronet si-a reluat viata monahala dupa 206 ani, de data aceasta fiind obste de calugarite.

Pictura

Pictura interioara a bisericii dateaza in cea mai mare parte din timpul lui Ștefan cel Mare, anul 1496. in scenele din altar și din naos artistul a urmarit sa redea indeosebi sensul teologal al imaginilor, realizând un ansamblu solemn, dar cu vadit caracter de monumentalitate. Printre aceste picturi de interior atrag atentia mai ales: Cina cea de Taina, impartașirea Apostolilor, Spalarea picioarelor (in altar), Ciclul patimilor și tabloul votiv al domnitorului Ștefan cel Mare (in naos).

Pictura exterioara a Voronetului, datând din timpul domniei lui Petru Rareș, este realizata la un inalt nivel artistic, fiind socotita drept cel mai reușit ansamblu al artei feudale moldovenești.

Figurile biblice din aceste fresce exterioare sunt apropiate de viata, insufletite, firești. Frescele se disting prin coloritul lor viu, apropiat de cel al naturii inconjuratoare și in care predomina verdele și albastrul, prin compozitia larg desfașurata a diferitelor scene. Fatada de vest, cu impresionanta scena a Judecatii de Apoi, este alcatuita compozitional pe patru registre.

In partea superioara se afla Dumnezeu Tatal, registrul al doilea cuprinde scena Deisis, incadrata de apostoli așezati pe scaune. De la picioarele Mântuitorului pornește un râu de foc in care pacatoșii iși afla chinurile. Cel de-al treilea registru este Etimasia Sfântului Duh, simbolizat in forma unui porumbel, Sfânta Evanghelie și Protoparintii neamului românesc – având spre nord un grup de credincioși calauziti de Sfântul Apostol Pavel, iar spre sud grupurile de necredincioși care primesc dojana lui Moise. in registrul al patrulea, la mijloc, apare cumpana care cântarește faptele bune și pe cele rele, lupta dintre ingeri și demoni pentru suflete; in zona de nord raiul, iar in cea de sud iadul.

O nota caracteristica a acestor fresce o constituie și bogata imaginatie creatoare a realizatorilor ei, care introduc in compozitie elemente folclorice (spre exemplu arhanghelii care sufla din buciume, instrumente specifice pastorilor de munte). in interiorul bisericii retin atentia jilturile și stranele din secolul al XVI-lea (printre altele un jilt domnesc, o adevarata capodopera a sculpturii in lemn), mormântul mitropolitului Grigore Roșca, din pridvor, mormântul sihastrului Daniil (Daniil Sihastrul), din pronaos.